Ești Sănătos

Cat de sanatos este de fapt laptele?

“Lapte”, doar cuvantul in sine ne da un sentiment de confort! Ce zici de un pahar de lapte cald? Sigur ultima data cand ai auzit invitatia asta era de la un prieten sau de la cineva caruia ii pasa de tine iar tu ai apreciat efortul!

Toata problema cu alimentele si in special cu laptele este ca sunt inconjurate de importanta emotionala si culturala. Laptele a constituit prima noastra hrana. Daca am fost norocosi , a fost vorba de laptele matern. O frumoasa legatura intre mama si copil.

Daca nu a fost laptele matern, atunci a fost laptele de vaca, laptele praf sau vreo formula. In cazuri mai rare, pentru unii a fost chiar si lapte de capra , camila sau bivol.

Suntem o natie de bautori de lapte. Aproape toti dintre noi, bebelusi, copii, adolescenti, adulti si varstnici bem sute de litri de lapte pe an. La asta mai adaugam alte zeci de kilograme de branzeturi, unt si iaurt.

Dar oare este ceva gresit in asta? Vedem peste tot reclame cu oameni sanatosi si auzim mesaje care ne incurajeaza si ne spun ca “Laptele este bun pentru corp”. Doctorii ne spun: “Trebuie sa bei lapte, altfel de unde iti iei calciul?”

Copii la scoala primesc lapte, iar in spitale este o obisnuinta ca laptele sa fie adaugat in mancarea zilnica. Si de parca nu este indeajuns nutritionistii ne spun de ani de zile ca laptele este parte dintr-o grupa esentiala de alimente. Si astfel laptele este ceva “normal” in viata noastra de zi cu zi.

Ai putea fi surprins daca ai auzi ca de fapt in zilele noastre sunt foarte multi oameni pe planeta Pamant care nu consuma lapte. Si nu numai ca nu il consuma, daca il consuma se imbolnavesc.

Intr-adevar, dintre toate mamiferele, doar oamenii consuma laptele altui animal si nu numai atat, o fac dupa ce depasesc varsta de alaptare.
Cine are dreptate? De ce atat confuzie? Si unde ne gasim raspunsurile?

Putem avea incredere in cei care promoveaza industria laptelui? Nutritionistii sunt la zi cu informatiile lor sau pur si simplu repeta ce au fost invatati la randul lor de altii? Ce este cu atatea voci care ne indeamna sa avem grija?

Cred ca exista trei surse viabile de informare. Prima si probabil cea mai importanta este studiul naturii. A doua este studiul istoriei propriei noastre specii. Si in cele din urma trebuie sa ne uitam la literatura stiintifica si la cercetarile facute in ce priveste laptele.

Dar hai sa incepem cu stiinta.

Si dam un simplu exemplu: din 1988 si pana in 1993 in arhivele medicale s-au inregistrat peste 2700 de articole legate de lapte. 1500 dintre acestea au avut laptele ca piesa centrala. Doctorul Kradjian, respectabil chirurg oncolog, a studiat 500 dintre acestea. Rezultatele?

Ce spun aceste studii? In cuvintele lui Kradjian “ aproape inspaimantatoare”. In primul rand nici unul dintre autori nu vorbeste de proprietatile laptelui asa cum sunt ele ilustrate de industria alimentara, ca un superaliment, “mancarea perfecta”.

Atentia studiiilor este pe colicii intestinali, reactiile alergice, iritatiile intestinale, sangerarile intestinale, anemie, infectii si salmonella. Mai puternica este exprimata frica infectiei virale cu leucemia vacii si diabetul juvenil. Contaminarea laptelui cu sange si urina precum si alte varietati de chimicale, insecticide si hormoni a fost de asemenea discutata.

Printre copii problemele sunt legate de alergii, infectii ale urechilor si a amigdalelor, udarea patului, astm, sangerari intestinale, colici si diabet juvenil. La adulti problemele de sanatate sunt legate mai mult de boli de inima si artrita, alergii, sinuzita, precum si altele mai serioase ca leucemia si alte forme de cancer.

Cred ca raspunsul poate fi gasit si in legatura cu ce se intampla in natura, ce se intampla cu mamiferele care traiesc in libertate.
Stramosii nostri din paleolitic sunt de asemnea un grup interesant care merita studiat.

Si iata-ne aici limitati de speculatii si dovezi indirecte. Cu toate acestea nu exista nici o indoiala ca structurile osoase ramase arata o mare putere, o musculatura puternica si o totala lipsa de urme de osteoporoza.

Si daca cumva va ganditi ca este irelevant a-i studia pe stramosii nostri din paleolitic, ganditi-va ca genele noastre sunt programate in acelasi fel in care erau si acum 50.000 sau 100.000 de ani.

Ce este laptele?

Laptele este o secretie materna lactata. Un nutrient pe termen scurt special pentru noii nascuti. Nimic mai mult si nimic mai putin. Invariabil, mama oricarui mamifer ii va oferi lapte pe o perioada de timp imediat dupa nastere puiului ei.

Cand vine vremea de intarcat, mama isi va introduce puiul spre hrana specifica speciei respective. Un exemplu bun este cel al unui catelus. Mama isi alapteaza puiul pentru o scurta perioada , apoi il invata sa se hraneasca cu hrana solida. In consecinta alaptatul este o forma de hrana programata de natura numai pentru noii-nascuti.

Este tot laptele la fel?

Asta depinde de unde ne luam laptele. Ne-am oprit la vaca datorita naturii ei docile, marimii si a cantitatii mari pe care o produce. Intr-un fel aceasta alegere pare “normala” si binecuvantata de natura , cultura si de obiceiurile noastre. Dar este naturala, normala? Este intelept sa bem laptele unei alte specii de mamifer?

Hai sa ne gandim cum ar fi sa bem laptele unui alt mamifer, spre exemplu cel al sobolanului. Sau poate laptele cainelui, pentru ca este cel mai bun prieten al omului. Sau poate lapte de cal sau de pisica.

Cred ca se intelege ideea… laptele uman este pentru bebelusi, puii de om, cel de caine este pentru catelusi, cel de pisica pentru pisicute si in mod normal cel de vaca pentru vitei ..si tot asa. Este clar ca acesta este modul in care natura a creat lucrurile, este indeajuns sa ne folosim ratiunea.

Laptele nu este doar lapte.

Laptele fiecarei specii de mamifer este unic si in mod specific construit astfel incat sa se potriveasca nevoilor animalului respectiv. De exemplu, laptele de vaca este mult mai bogat in proteine decat cel de om, aproximativ de 3 sau 4 ori mai mult.

Are de 5 sau 7 ori continutul de minerale al laptelui uman. Pe de alta parte, laptele matern contine de de 6 pana la 10 ori mai multi acizi grasi esentiali, in special acid linoleic. Si ca o simpla observatie, laptele pasteurizat nu are acid linoleic deloc, pur si simplu laptele de vaca nu este proiectat pentru oameni.

Hrana nu este doar hrana si laptele nu este doar lapte. Iar pentru o sanatate cat mai buna, nu conteaza atat cantitatea cat calitatea hranei. Biochimistii si fiziologii iar in ultima vreme pana si doctorii incep sa recunoasca faptul ca anumite elemente cruciale din hrana permit unei specii sa isi dezvolte specializari unice.

Este clar ca in cazul oamenilor, aceste specializari sunt legate de dezvoltarea neurologica si controlul neuro-muscular.

Nu avem atat nevoie de o crestere masiva a oaselor sau a muschilor, precum au viteii. Sa ne gandim la diferenta dintre nevoile unui pui de om si ale unui vitel. Este clar ca bebelusii au nevoie in mod special de material pentru creier, nervi si coloana vertebrala.