Ești Sănătos

Boala celiacă: cauze, simptome, tratament, factori de risc

Bolile pot fi infecțioase, cauzate de diferiți agenți infecțioși, și neinfecțioase, produse de o serie de agenți patogeni neinfecțioși, precum alimentație, climă, intoxicații, malformații congenitale, traumatisme etc.

Boala celiacă face parte din a doua categorie, fiind o enteropatie (boală a intestinelor) autoimună, deoarece organismul suferă atacul propriului sistem imun, dar și o boala malabsorbtivă, adică organismul nu poate absorbi nutrienții necesari.

Boala celiacă este provocată de ingestia de gluten. Acesta din urmă face parte din familia de proteine care se găsesc în cereale. Boala celiacă, fiind un mecanism autoimun, nu este o alergie la grâu (mecanism alergic) și nici o sensibilitate la gluten, care prezintă simptome similare cu cele ale bolii celiace, dar fără a fi prezenți anticorpii specifici și leziunile intestinale regăsite în celiachie.

Cauze

Boala celiacă, caracterizată prin simptome intestinale și extraintestinale, este o intoleranță cronică la fracțiunile solubile în alcool ale glutenului: gliadina din grâu și prolaminele din orz, secară și ovăz. Potrivit studiilor medicale, gliadina este cea mai toxică componentă a glutenului. Glutenul poate fi găsit în foarte multe produse alimentare, precum pâinea, pastele etc, dar și în medicamente sau vitamine.
În celiachie, glutenul generează un răspuns al sistemului imunitar care deteriorează mucoasa intestinului subțire. Mucoasa intestinului subțire prezintă un nivel crescut de transglutaminaza tisulară, care este autoantigenul major în boala celiacă. Drept urmare, vilozitățile intestinale – formațiuni proeminente care căptușesc mucoasa intestinului subțire – sunt modificate treptat până la aplatizare, sau mai rău, până la dispariția lor. Rolul acestor vilozități intestinale, care se află de-a lungul intestinului subțire (4,5-5 metri), este de a absorbi vitaminele, mineralele și nutrienții din alimentele ingerate, pentru a fi trecute în sânge. Modificarea patologica a acestor vilozități intestinale cauzează malnutriția.

Simptome

Intensitatea simptomelor diferă de la o persoană la alta, de aici și varietatea acestora. Simptomele bolii celiace pot apărea la copii, de la vârsta de 4 luni, manifestându-se prin diaree cronică, distensie abdominală, scăderea ponderală, tulburări de creștere, vomă, anemie, prin pierderea fierului și a acidului folic. De obicei, simptomele bolii celiace apărute în timpul copilăriei, dacă sunt nediagnosticate sau netratate, se pot ameliorara în perioada adolescenței, însă ele reapar la adulții tineri, în al 3-lea și al 4-lea deceniu de viață.

Adulții prezintă simptome similare copiilor, la care se adaugă sindromul colonului iritabil, precum și forme atipice de boală, inclusiv forme silențioase sau forme extraintestinale, precum cefalee, dureri musculare și articulare, reflux acid, arsuri la stomac, depresie, simptome neurologice, dermatita herpetiformă, afecțiune cronică ce se caracterizează prin apariția de vezicule pline de lichid pe suprafața pielii. Adeseori, această afecțiune cutanată este însoțită de mâncărimi.

Absorbția slabă a nutrienților duce la scaune în cantități mari, urât mirositoare, cu conținut de substanțe grase, malnutriție, încetinirea creșterii și anemii, simptome asemănătoare cu cele ale anemiei pernicioase. Simptomele în cazuri grave sunt date de deficiențe de nutriție și pot necesita măsuri suplimentare.

Tratament

Nu este nici un tratament medicamentos pentru boala celiacă. Simptomele bolii celiace se ameliorează după introducerea unei diete fără gluten și grăsimi saturate, bogată în proteine. Eliminând toate alimentele care conțin gluten, intestinul se va vindeca, iar simptomele se vor ameliora, respectiv dispărea.

Pentru persoanele cu intoleranță la gluten, apare firesc și întrebarea: ce pot să mănânc și unde pot să găsesc alimente fără gluten? Un ajutor în acest sens sunt aceste produse fără gluten de la Obio. Prin menținerea unei diete fără gluten, în câteva zile până la câteva săptămâni, simptomele se vor ameliora.

Factori de risc

Pot fi cazuri în care o persoană poate avea boala celiacă, dar fără a prezenta vreun simptom. În situația în care o persoană de gradul I are această patologie a bolii celiace, se recomandă efectuarea unor analize, deoarece se poate transmite genetic această afecțiune.

Boala celiacă poate fi declanșată sau devine activă fie după o intervenție chirurgicală, sarcină, infecții virale, fie ca urmare a stresului.

Sindromul celiac netratat se asociază cu o rată de morbiditate și mortalitate crescute, tocmai din cauza posibilității apariției unor tumori maligne gastrointestinale. De regulă, persoanele cu boală celiacă asociază și alte afecțiuni, precum osteoporoza, diabet de tip I (diabetul insulino-dependent), tiroidita autoimună, sindromul Down, sindromul Sjogren, deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A) etc.

Deși nu este o boală infecțioasă, lipsa de înțelegere a bolii celiace poate duce la neglijență, care poate cauza pierderea darului sănătății. De aceea, prețul sănătății, al vieții în sine, devine mult mai scump în clipa în care este prea târziu.