Ești Sănătos

Prof. Constantin Dulcan: „Traversam un moment foarte dificil pentru Univers. Nu vom supravietui fara intoarcerea la Dumnezeu!”

Prof. Constantin Dulcan

Interviu cu dl. Prof. Dumitru Constantin Dulcan

I. „Stiinta m-a dus la Dumnezeu!”

-Domnule profesor, cum ati ajuns Dumneavoastra, un om de stiinta, sa-L cunoasteti pe Dumnezeu?

– In primul rand am fost crescut de o mama religioasa care m-a dus la biserica de mic. Mai tarziu, prin clasa a cincea, a sasea, chiar am fost in corul bisericii si stiu si acum multe cantece bisericesti care m-au atras dintotdeauna. Poate atunci am simtit placerea ritualului ortodox.

-Si toate aceste cautari v-au indreptat spre Dumnezeu…

-Cam pe la 36 de ani, intr-o seara, gandind si punand intrebari, dintr-odata mi-am spus: nu exista alt raspuns decat raspunsul religiei! Ca pomii sa existe, ca viata sa existe , trebuia sa existe o ratiune divina in cosmos. Deci Dumnezeu exista!…Din clipa aia, de la 36 de ani, convingerea mea a fost ca eu reprezint a miliarda sansa de a fi si ca pentru ca eu – miliardimea de sansa – sa exist, cineva, o ratiune de dincolo de mine, a pledat pentru mine. De aceea eu sunt dator fata de sansa de a ma naste om si nu frunza, nu caine sau orice altceva, astfel incat sa ajung la cunoastere prin cultura. Mi-am spus atunci ca am datoria sa spun ce-am inteles din viata care mi-a fost data. Si-atunci m-am hotarat sa scriu!

II. “Intotdeauna El mi-a raspuns, in tacere”

– In 1981. Cartea a avut un succes extraordinar un an de zile, pana a inceput „Meditatia transcedentala” si atunci totul s-a intors impotriva mea. Anchete, tot soiul de lucruri urate. Trecuta sub tacere, interzisa, copiata in zeci de exemplare de cine vrea s-o citeasca, toata lumea vorbea despre ea, pana in ‘90 cand s-au schimbat lucrurile si atunci am putut sa spun: “Dumnezeu exista!”. Dar lumea a inteles ca prin expresia “inteligenta materiei” ma refeream de fapt la “inteligenta divina”. Acesta a fost drumul meu catre credinta.

– Vorbiti de experiente directe cu Dumnezeu?

– Sa spunem asa, desi mie mi se pare ca ar fi prea orgolios, prea pretentios din partea mea sa spun ca am un dialog cu Dumnezeu. Spun simplu ca am avut de multe ori raspuns la rugaciune. Dar am sesizat ceva atunci: ca nu am raspuns daca spun din buze ”Doamne, ajuta-ma si da-mi ceea ce imi lipseste!”, ci ca totdeauna imi raspundea in tacere cand trimiteam din inima un impuls. Gandul trecea prin inima si asa ma rugam in situatii grele. Si am avut raspuns imediat.

– Ati scris despre Inteligenta materiei pentru ca apoi Ea sa va raspunda…

– Am avut chiar iesiri din timp, am stiut ce se va intampla a doua zi la ora H! Sau am iesit dintr-un accident iminent in timp ce ceilalti din masina au ramas muti, cu inima in gat. Atunci am fost sigur si stapan pe mine, ca asta este singura cale si, in loc sa opresc, ceea ce ar fi insemnat dezastru, maresc viteza. Si ma strecor printre doi, la milimetru. Atat de sigur eram, ca am inceput sa rad, spre disperarea celorlalti. Adica raspunsul a fost ca sa inteleg ca vine dintr-o zona in care Ratiunea aceea te asculta, te aude. Si am inteles ca Dumnezeu este in primul rand afect, sentiment, este iubire! Eu spun ce-am inteles si ce sufletul meu mi-a spus. Sigur ca Dumnezeu a facut lumea prin ratiune, dar cred ca a facut-o din iubire. Asta e convingerea mea, experienta mea concreta. Am spus: nu o impun nimanui, dar am dreptul la opiniile mele.

Citeste si articolul : 9 plante de interior care va ajuta sa dormiti mai bine
III. “Dumnezeu a intrat in sufletul meu!”

-Dumnezeu e in dialog cu noi, dar un altfel de dialog decat cel cu care suntem obisnuiti noi, oamenii. In sensul ca noi spunem cateva cuvinte din suflet si Dumnezeu ne raspunde cu niste lucruri care ni “se intampla”, cum obisnuim sa spunem.

– Corect. Si raspunsul e un dialog in definitiv, dar mi se parea atunci prea pretios sa spun ca eu am un dialog cu Dumnezeu.

– Dar orice om care sta la rugaciune si care primeste un raspuns e in dialog cu Dumnezeu…

– Dumnezeu pare sa actioneze dinlauntrul materiei…

– In profunzimea materiei s-a calculat ca la dimensiunea de 10 la minus 23 – imaginati-va infinitul mic!- exista o ratiune, o inteligenta care tine toate subparticulele, universul atomic aflat la baza universului, in forma atomului care constituie Universul; si tot ce vine din profunzimea materiei ia forma la noi; materia pare corp solid, dar in realitate totul este energie, pentru ca si Dumnezeu este energie si informatie. Aceasta informatie care vine de undeva inseamna o ratiune care emite. Ce ratiune poate sa emita in Cosmos o informatie? Nimic altceva decat ratiunea lui Dumnezeu.

El este cel care a constituit tot fundalul universului, mai mult, la baza universului sta o lege morala. Mi se pare extraordinar! Si vreau sa discut aici aspectul cercetat de mine: creierul respecta un cod etic, adica tot ceea ce este negativ, gandul, emotia, are ca efect in corpul nostru schimbarea reactiei din alcalin in acid, ceea ce inseamna boala, moarte etc.

Tot ceea ce este pozitiv: generozitate, credinta, bunatate, compasiune pentru semeni se cheama in chimie alcalinitate, adica sanatate si viata. Tot ce e negativ produce rau, tot ce e pozitiv are un efect bun. Mai mult, creierul prelucreaza, proceseaza informatia in zone diferite: tot ceea ce este negativ o face intr-o zona si ceea ce e pozitiv in alta parte. Si atunci intrebarea: creierul este o masa anatomica – discutia o purtam neurologic, si nu poate sa aibe inteligenta, sa faca distinctia intre bine si rau, sa aleaga. Cea care discerne este o cunoastere, este constiinta!

De unde vine constiinta? Din marea constiinta cosmica: Dumnezeu! Ceea ce numim noi Dumnezeu se foloseste pur si simplu de creierul uman pentru a arata omului care este calea dreapta care este calea gresita, eronata, care poate sa duca la suferinta, la boala si la moarte.

– Confirmati spusele Mantuitorului: ”Nu tot cel ce spune “Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor…” Considerati ca prin conferintele si cartile pe care le scrieti si dincolo de acestea Il propovaduiti pe Dumnezeu?