redactia
Măceșul este o plantă originară din Africa de Nord, Europa și vestul Asiei, care crește la marginea pădurilor, pe pășuni și pe terenurile mai seci, cu precădere calcaroase.
Rãspândit prin câmpii, pe dealuri şi la munte, mãceşul este unul dintre cei mai cunoscuţi arbuşti medicinali de pe la noi. Creşte înalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi, cu tulpini alungite, grupate în tufã.
Trandafirul sãlbatic are flori roz sau albe, mari, care cresc fie solitare, fie grupate câte douã sau trei. Măceşele se culeg din iunie până în septembrie, apoi se usucă şi se zdrobesc sau se macină pulbere.
Măceşele zdrobite sau măcinate se folosesc la prepararea infuziilor, decocturilor, tincturilor sau a extractelor uscate.
Este foarte bogat în vitamina C (de 20 de ori mai mult decât s-ar afla într-o portocală), ceea ce face din măceș un protector important împotriva infecțiilor virale: gripă, guturai, oboseală.
De asemenea, conține vitaminele B, PP, provitamina A și minerale. Fiindcă are proprietăți astringente, această plantă este utilizată pentru tratarea diareii, iar proprietățile diuretice duc la stimularea aparatului urinar.
Datoritã conţinutului mare de vitamine, mãceşul este un excelent vitaminizant natural. Vitamina C condiţioneazã buna funcţionare a tuturor celulelor, ea jucând un rol esenţial în procesele metabolice fundamentale, şi anume în reacţiile de oxido-reducere şi în respiraţia celularã.
De asemenea, mãceşele cresc rezistenţa capilarelor sanguine, care devin astfel mai puþin fragile. În plus, unii autori îi menţioneazã proprietãţile astringente, antidiareice, diuretice, precum şi faptul cã stimuleazã pofta de mâncare şi digestia.
Preparatele farmaceutice sau alimentare din mãceşe sunt indicate în prevenirea şi tratarea rãcelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovi-taminozã, precum şi la cei aflaţi în convalescenţã, ca tonic şi stimulent general.
Unii autori le recomandã şi în afecţiunile vasculare pentru menţinerea elasticitãţii capilarelor sanguine. În plus, unii autori îi menţioneazã proprietãţile astringente, antidiareice, diuretice, precum şi faptul cã stimuleazã pofta de mâncare şi digestia.
De notat că sucul de măceșe este adesea utilizat pentru a da un gust plăcut medicamentelor destinate copiilor…
Rețeta
Pentru prepararea sucului, se culeg fructele după primul ger, spre sfârșitul lunii octombrie, când sunt de culoare roșie, închisă. Se înlătură codițele și floarea mică neagră. Se spală, se taie în două în lungime. Nu este nevoie să se scoată sâmburii.
Se aruncă în apă clocotită și se lasă să fiarbă până ce s-au înmuiat îndeajuns pentru a fi strecurate. Se răstoarnă, pentru a se scurge pe o sită deasă de păr sau pe pânză de strecurat și se procedează mai departe astfel:
– Se prepară deoparte un sirop de zahăr în concentrație de 50%, la care se folosește apa în care au fost fierte măceșele. Se fierbe siropul timp de 15 minute. Se adaugă la zeama de măceșe o cantitate egală de sirop, se încălzește totul și sucul astfel obținut se toarnă cald în sticlele pregătite și se astupă.
– Se sterilizează în baie de apă fierbinte, timp de 15 minute. Se păstrează ferit de lumină, la loc răcoros, dar uscat.
