redactia
Magneziul, prescurtat Mg, este un element chimic răspândit atât în natură, cât și în organismele vii, iar numele provine de la orașul Magnesia din Asia Mică. Magneziul este un mineral benefic pentru sănătatea noastră, fiind considerat și inamicul stresului.
Este întâlnit atât extracelular (în afară celulelor), cât și intracelular (în interiorul celulelor), fiind al patrulea cel mai important mineral din organism pe lângă calciu, iod, potasiu și sodiu.
Mai este răspunzător pentru multiple reacții enzimatice, pentru menținerea echilibrului celular, pentru intiterea unor procese specifice, precum contracția miocardului (mușchiul inimii). Tot magneziul este implicat și în cadrul unor procese nervoase și în unele mecanisme anticanceroase.
Absorbția magneziului este destul de slabă și depinde de cantitatea de alimente bogate în magneziu, iar cele mai bogate alimente sunt: nucile, fasolea, mazărea și cerealele. Are loc la nivelul jejunului se produce în paralel cu absorbția apei și crește cu cât tranzitul intestinal are o durată mai lungă.
În sens negativ absorbția poate fi influențată de mediul alcalin, grăsimile nesăturate, fosfați, oxalați, alcool și de anumite medicamente, dar și de starea fiziologică (nervozitate, emotivitate, stare de bine, tristețe, nivel de stres crescut).
Magneziul este un mineral ce acționează că un factor de creștere; este tonic general, regenerator, echilibrant psihic, antidepresiv și tranchilizant, drenor hepatic, antiseptic intern și extern, esențial pentru celulă vie, anticolesterolic și anti-aterosclerotic, menținând constanța și concentrația calciului din sânge etc.
Magneziul este esențial pentru bună funcționare a mușchilor și nervilor. Are un rol important în conversia energetică a glucozei din sânge și este cunoscut că și remediu pentru antistres.
Organismul uman poate înmagazina între 21 și 28 grame de magneziu la un adult de 70 kg. Din această cantitate, majoritatea (50%) se află în oase, iar restul în țesuturile moi. Mușchii conțin o pătrime din total de magneziu, iar o mică cantitate este prezența în sânge.
Rinichii controlează absorbția și eliminarea magneziului. Cu cât încerci să iei deodată mai mult magneziu, cu atât mai puțin îl poți absorbi. Când resursele de magneziu ale corpului sunt scăzute, atunci poți absorbi mai mult magneziu.
În general, rata de absorbție este de 30% din doză. Un studiu făcut a arătat că atunci când subiecților li s-a administrat o doză zilnică de 36 miligrame de magneziu, 65% din această a fost absorbită de corp. Când doză a crescut la aproape 1 g pe zi, rata de absorbție a scăzut la 11%.
Absorbția magneziului mai este influențată și de alte substanțe. Fructoză și carbohidrații proveniți din alimentele care fermentează favorizează absorbția magneziului, iar fibrele, în cantități mari, reduc absorbția.
De asemenea, prea mult zinc reduce absorbția magneziului. Grăsimile în exces, carbohidrații rafinați, acoolul sau folosirea de diuretice produc eliminarea magneziului din corp. De aceea, mulți culturiști au avut experiențe neplăcute cu crampe musculare dureroase, când au urcat pe scenă după ce au folosit diuretice în pregătire.
Alt mineral care reacționează cu magneziul este fosforul. Consumul excesiv de fosfor duce la eliminarea magneziului, ceea ce explică de ce, atunci când bem băuturi carbogazoase, nivelul de magneziu din corp scade, băuturile carbogazoase conținând mult fosfor.
Pe de altă parte, o absorbție mare de magneziu duce la eliminarea de fosfor, ceea ce nu e o problemă, deoarece fosforul îl găsim în orice proteină.
