Cezar
Osteoporoza este o boală a scheletului caracterizată printr-o reducere a masei osoase și a microstructurilor și,o scădere a țesutului osos care este asociată cu o fragilitate crescută și un risc crescut de fractură . Osteoporoza este una dintre principalele amenințări ale îmbătrânirii, iar prevalența ei în rândul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani este de 30% la femei și de 15% la bărbați . Osteoporoza se caracterizează printr-o scădere a conținutului de minerale osoase împreună cu matricea osoasa.
Fracturile osoase sunt cea mai importantă complicație a osteoporozei . Fracturile duc la creșterea mortalității, a dizabilității și a costurilor medicale crescute. Osteoporoza este mai frecventă la femei decât la bărbați. Boala se manifestă atunci când apar fracturi osoase, în special,în zonele vertebrale și pelvine.
Osteoporoza și fracturile produse în urma bolii nu numai că au un impact major asupra sănătății și calității vieții, dar impun și o povară economică semnificativă asupra sistemului de sănătate . Costurile economice ale unei boli pot fi utilizate pentru a estima povara acelei boli.
Diagnosticul precoce al osteoporozei și implementarea unui tratament adecvat aduc numeroase beneficii economice, atât pentru indivizi cât și pentru sistemul de sănătate în ansamblu.
Iată câteva dintre aceste beneficii:
1. Reducerea costurilor asociate cu fracturile: Osteoporoza este adesea asociată cu fracturi osoase, care pot duce la spitalizări prelungite, intervenții chirurgicale și reabilitare de lungă durată. Diagnosticul precoce și tratamentul eficient pot reduce semnificativ riscul de fracturi, ceea ce, la rândul său, scade costurile directe și indirecte legate de îngrijirea medicală.
2. Diminuarea pierderilor de productivitate: Fracturile și incapacitatea asociată pot duce la absențe prelungite de la locul de muncă sau chiar la pensionare prematură. Tratamentul precoce al osteoporozei poate ajuta la menținerea unui nivel ridicat de funcționalitate și independență, ceea ce contribuie la stabilirea productivității și la reducerea pierderilor economice legate de incapacitatea de muncă.
3. Prevenirea complicațiilor pe termen lung: Complicațiile pe termen lung ale osteoporozei, cum ar fi deformările posturale și mobilitatea redusă, pot necesita tratamente și îngrijiri speciale, care sunt adesea costisitoare. Prin tratamentul precoce, se pot preveni sau minimiza aceste complicații, ceea ce duce la economii substanțiale pentru sistemele de sănătate.
4. Optimizarea utilizării resurselor medicale: Diagnosticul precoce permite gestionarea mai eficientă a resurselor, evitând utilizarea inutilă a serviciilor medicale, cum ar fi intervențiile chirurgicale de urgență sau tratamentele pentru fracturi severe, care sunt adesea mult mai costisitoare decât tratamentele preventive sau cele care se administrează la începutul bolii.
5. Îmbunătățirea calității vieții: Deși acest aspect poate părea mai puțin direct legat de beneficiile economice, îmbunătățirea calității vieții reduce necesitatea îngrijirilor medicale și sociale frecvente, ceea ce duce la economii pe termen lung pentru societate.
Costurile din economie sunt împărțite în două grupe, costuri directe și indirecte.
1.Costurile directe sunt costurile de tratament.
2.Costurile indirecte sunt costurile asociate zilelor libere de la muncă sau de la școală din cauza bolii.
Costurile asociate cu osteoporoza în Uniunea Europeană în 2010 au fost estimate la 37 de miliarde de euro, din care peste 70% sunt legate de costurile fracturilor cauzate de osteoporoză. Fracturile cauzate de osteoporoză costă sistemul de sănătate european, aproximativ 56,9 miliarde, anual. În 2005, costurile medicale directe ale osteoporozei în Statele Unite au fost estimate la 13,7 până la 20,3 miliarde de dolari. De asemenea, se estimează că până în 2025 vor apărea anual peste 3 milioane de cazuri de fractură osteoporotică, cu un cost estimat la 25,3 miliarde de dolari.
Prevalența osteoporozei crește odată cu îmbătrânirea, care se datorează scăderii țesutului osos. Datorită declinului funcției ovariene la femei în perioada post-menopauză, pierderea masei osoase este accelerată și, ca urmare, majoritatea femeilor au indicațiile pentru diagnosticul de osteoporoză la vârsta de 70-80 de ani .
Osteoporoza este prevenibilă și tratabilă, dar, deoarece este o boală latentă, este de obicei nedetectabilă până în etapele finale. Osteoporoza este o boală complexă care este influențată de mai mulți factori, dintre care unii nu sunt controlați, cum ar fi vârsta, sexul, rasa, istoricul familial, menopauza și alți factori precum greutatea, mobilitatea, alimentația și fumatul .
Capacitatea oaselor de a face față unei fracturi depinde de mai mulți factori, inclusiv masa osoasă, forma osului și caracteristicile intrinseci ale osului . Există mai multe recomandări pentru prevenirea osteoporozei; de exemplu, este recomandat să adoptați o dietă bogată în calciu și vitamina D și să aveți un aport zilnic de alimente bogate în calciu, în special produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și pasteurizate. Diferite strategii de tratament, cum ar fi modificări de comportament, utilizarea de protectori pelvini și analgezice și utilizarea de relaxante musculare, căldură, masaj și odihnă pot reduce riscul de fracturi osteoporotice.
Mai mult de 90% dintre persoanele care suferă de o fractură osoasă nu sunt supuse niciodată unui test osos și își descoperă fragilitatea osoasă prin evenimentul fracturii în sine. În prezent, osteoporoza rămâne o patologie tardivă și subdiagnosticată, fără simptome clare, care are un impact nesustenabil asupra calității vieții pacientului (cu o speranță de viață foarte scăzută pentru pacienții vârstnici fragili) și asupra sistemelor de sănătate.
Osteodensitometria REMS (Radiofrequency Echo-graphic Multi Spectrometry) se remarcă ca o metodă avansată de diagnostic a osteoporozei și osteopeniei, oferind o precizie semnificativ mai mare (de 5 ori mai mare) comparativ cu metoda DEXA clasică.
Detectarea timpurie a osteoporozei este esențială pentru implementarea strategiilor de prevenție eficiente, reducând semnificativ riscul de fracturi osoase.
Osteodensitometria REMS oferă medicilor o imagine detaliată a stării oaselor pacientului, facilitând personalizarea planurilor de prevenție și tratament.
Pe lângă precizia sporită, REMS se remarcă prin avantajul de a fi o metodă neinvazivă și lipsită de expunere la radiații, permițând repetarea testului la intervale regulate pentru monitorizarea eficienței măsurilor preventive.
Osteodensitometria REMS joacă un rol crucial in prevenția osteoporozei, oferind o modalitate sigură, precisă și neinvazivă de a evalua starea oaselor și de a identifica pacienții cu risc crescut de fracturi. Implementarea acestei metode in programele de screening și monitorizare poate contribui semnificativ la reducerea incidenței osteoporozei și la îmbunătățirea calității vieții pacienților
În concluzie, preventia si screening-ul efectuat la intervale regulate,nu numai că îmbunătățesc sănătatea și calitatea vieții pacienților, dar aduc și beneficii economice semnificative, reducând costurile și optimizând utilizarea resurselor. Aceste beneficii subliniază importanța intervențiilor timpurii în managementul osteoporozei.
