Ești Sănătos

Cum renuntam la Credintele sabotoare

pexels monstera 11435010 wp

Lucrul în cabinet cu oamenii este revelator de ambele părți. Nu de puține ori din modul în care persoana își povestește experiențele de viață îmi dau seama că e ceva mai profund în spatele cuvintelor. Emoții reprimate, gânduri limitative, ori din copilărie, ori din viața de adult – fiecare este ca o piesă din ceva mai mare. În acest articol vom parcurge împreună cum este să trăiești cu credințe sabotoare o mare parte din viață și cum se simte când le înțelegi și le depășești.

 

O clientă a venit pentru prima dată la terapie la cabinetul Therapy Hub cu o expresie care oscila între speranță și resemnare. Are peste 30 de ani, o carieră stabilă, dar lipsită de satisfacții și o viață socială aparent plină de prieteni, dar adesea simțea că nu aparține cu adevărat niciunui grup. Ce a adus-o la terapie a fost un moment de cotitură: o invitație la un curs de dezvoltare personală pe care o prietenă i-l recomandase insistent. Gândul și refuzul ei a fost așa: „Sunt alții mai buni decât mine. De ce să încerc? Oricum n-o să reușesc să fac față la fel de bine ca ceilalți.” Poate și ție, când citești aceste rânduri, ți se aprinde un beculeț. Multora dintre noi acest gând ne-a condus și poate ne conduce în continuare o foarte mare parte din decizii.

 

„Alții sunt mai buni decât mine” este un ecou al unei credințe adânc înrădăcinate. Nu era doar despre refuzul unui curs – această convingere o ținea blocată pe clientă în mai multe domenii ale vieții ei. Clienta era prinsă într-un cerc vicios al comparațiilor, al auto-sabotajului, al perfecționismului și al fricii de eșec.

 

De unde pleacă sabotajul?

Pe parcursul discuțiilor noastre, am explorat copilăria clientei. A crescut într-o familie cu frați mai mari, ambii extrem de talentați și admirați. Ea povestea cum, de fiecare dată când reușea ceva – fie că lua o notă bună sau câștiga un concurs – comparația cu frații săi o făcea să simtă că realizările ei nu sunt suficient de valoroase. „Era bine ce făceam, dar era ceva banal.”

 

Acest mediu plin de comparații constante a plantat sămânța unei credințe sabotoare: „Nu sunt la fel de bună ca ceilalți.” De-a lungul timpului, acest gând a devenit un filtru prin care ea vedea toate situațiile. Când primea o oportunitate, primul ei impuls era să se gândească la ceilalți care ar fi putut fi mai buni, mai capabili. De ce să încerce dacă exista șansa să nu fie cea mai bună?

 

Cum se manifestă credințele sabotoare

Credințele sabotoare precum: „Nu merit să am succes”, „Nu sunt destul de capabil să ating obiective mari”, „Nu voi putea să schimb nimic în viața mea”, „Alții sunt mai buni decât mine, așa că nu are sens să încerc” au un impact profund asupra vieții. La suprafață, ele pot părea doar ca niște simple gânduri negative, dar realitatea este că ele afectează modul în care ne comportăm, alegerile pe care le facem și felul în care interpretăm experiențele.

 

Pentru clientă, efectele erau revelatoare:

 

  • A refuzat cursul, chiar dacă avea toate calitățile necesare pentru a beneficia de el.

 

  • Amâna adesea proiectele importante, de teamă că rezultatele nu vor fi pe măsura așteptărilor.

 

  • Orice greșeală mică devenea un semn al insuficienței ei.

 

  • Credea că prietenii ei rămân alături de ea din politețe, nu pentru că o valorizează cu adevărat.

 

Toate acestea nu erau spuse de oamenii cu care interacționa, erau toate gânduri fabricate de sine pentru a reduce tensiunea interioară.

 

Sabotajul se poate transforma în încredere 

Primul pas pe care l-am făcut a fost să o ajut pe clientă să-și conștientizeze gândurile. Gândurile nu sunt fapte, ci doar interpretări ale realității.

Cum ar fi dacă această idee, „Alții sunt mai buni decât mine”, nu ar fi adevărată? – am întrebat-o într-o sesiune.

 

La început, ea a avut dificultăți să accepte această posibilitate. Credințele sabotoare devin confortabile, chiar dacă sunt negative, pentru că ne oferă o justificare pentru a evita disconfortul schimbării. Am lucrat pas cu pas, folosind tehnici care i-au permis să-și reevalueze perspectiva.

 

I-am cerut să facă o listă cu situații din trecutul ei în care a reușit, chiar dacă inițial se temea că nu va face față. Am descoperit că a avut rezultate excelente în proiecte anterioare, că a fost adesea lăudată de colegi și că a ajutat prieteni să depășească momente dificile.

 

„Cum se potrivește asta cu ideea că alții sunt mereu mai buni?” am întrebat-o. Această întrebare a ajutat-o să vadă fisurile din credința ei.

 

Când observa un gând de tipul „Alții sunt mai buni decât mine”, am lucrat la a învăța să-l înlocuiască cu unul mai realist: „Nu trebuie să fiu cea mai bună, ci doar suficient de bună pentru a reuși.”

 

Am încurajat-o să accepte provocări mici, cum ar fi să participe la un atelier de dezvoltare personală. Spre surprinderea ei, a descoperit că nu doar că a făcut față, dar chiar a fost remarcată pentru ideile sale originale. Aceste experiențe pozitive i-au oferit dovezi concrete că este mai capabilă decât credea.

După câteva luni de terapie, clienta a început să vadă schimbări semnificative. A acceptat provocarea de a participa la alte cursuri similare și a observat că sentimentul de satisfacție a depășit frica inițială. Mai mult, a început să se bucure de relațiile ei sociale, fără să mai analizeze constant dacă este suficient de bună pentru a fi acceptată.

 

A realizat că schimbarea nu presupune să elimini complet toate gândurile sabotoare, ci să le recunoști și să nu le lași să-ți controleze alegerile. Prin conștientizare și acțiuni mici, dar constante, și-a redescoperit puterea de a-și construi o viață plină de încredere și sens.

Povestea acestei cliente este un exemplu despre cum credințele sabotoare ne pot ține pe loc, dar și despre cum, cu sprijin și efort, putem să le depășim. Dacă te regăsești în această poveste, amintește-ți că schimbarea începe prin conștientizare. Nu e nevoie să fii cel mai bun pentru a face un pas în față. Trebuie doar să crezi că merită să încerci.