Gonartroza presupune localizarea reumatismului degenerativ la articulaţia genunchiului.
Odată cu înaintarea în vârstă articulaţiile corpului se uzează. Începem să avem dificultate la urcatul şi coborâtul scărilor şi de fiecare dată când încercăm să facem o flexie a genunchiului apare o durere sâcâietoare, care nu ne dă pace nici după folosirea antiinflamatoarelor.
Este una dintre cele mai frecvente forme de reumatism degenerativ şi apare, de regulă, pe fondul intoxicării şi al îmbătrânirii premature a organismului. Din fericire, bolile degenerative sunt printre cele care răspund cel mai bine la tratamentul naturist. Cu o condiţie: terapia naturală să fie urmată cu consecvenţă.
În cazul gonartrozei durerea de genunchi este principalul simptom al bolii. Aceasta poate să iradieze la nivelul coapsei, dar şi la nivelul gambei. Alte simptome ce pot anunţa apariţia gonartrozei sunt:
• Trosnetul – atunci când solicitat, genunchiul va trosni, mai ales la mişcările de îndoire şi îndreptare;
• Rigiditatea – netratată gonartroza duce la umflarea şi rigiditatea genunchiului, scăzându-i mobilitatea;
• Şchiopătatul – apare datorită rigidităţii şi durerii ca mijloc de protecţie a genunchiului;
Tratamentul nechirurgical
Kinetoterapia – un kinetoterapeut poate ajuta pacientul la stabilirea unui program de exerciţii de stretching şi de tonifiere a musculaturii coapsei, ce scad uzura cartilajului articular şi pot contribui la o mai bună mobilitate şi stabilitate a genunchiului;
Scăderea în greutate – pentru fiecare kg adăugat la greutatea corpului, genunchiul resimte 3 kg de presiune în plus. Crescând greutatea corpului cu 5 kg, presiunea pe genunchi creşte cu 15 kg, astfel crescând şi şansele de a dezvolta gonartroza. Pentru persoanele supraponderale sau obeze, pierderea în greutate va reduce semnificativ presiunea exercitată la nivelul genunchilor, astfel simptomele sunt atenuate iar progresia bolii va fi probabil mai lentă;
Schimbarea activităţilor – în timp ce exerciţiile fizice sunt benefice pentru tratarea gonartrozei, unele tipuri de activităţi şi exerciţii pot agrava boala. Sporturile de impact şi alergarea trebuie evitate şi găsite alternative. Spre exemplu alergarea (jogging) poate fi înlocuită cu înotul sau ciclismul, acestea fiind activităţi care solicita mai puţin genunchiul. Inactivitatea este dăunătoare şi poate duce şi la alte probleme de sănătate
Medicamentele – pentru tratarea gonartrozei se pot folosi: antiinflamatoare nesteroidiene şi antialgicele (ibuprofen, naproxen, sau inhibitori de COX-2) – pentru a reduce inflamaţia de la nivelul genunchiului, glucozamina şi sulfatul de condroitină sau infiltraţii intraarticulare cu acid hialuronic sau PRP (plasma îmbogăţită cu trombocite);
Folosirea ortezelor şi a dispozitivelor ajutătoare la mers – folosirea unui baston sau purtarea unor orteze speciale la mers asigură un plus de stabilitate şi protejează cartilajului articular defect.
Tratamentul chirurgical
Atunci când gonartroza nu răspunde la tratamentul nechirurgical sau se prezintă într-un stadiu avansat, va trebui luată în considerare intervenţia chirurgicală. În funcţie de stadiul bolii şi de leziunile existente la nivelul cartilajului articular, aceasta poate fi de mai multe feluri:
Artroplastia totală de genunchi – este intervenţia chirurgicală sigură şi eficientă pentru eliminarea durerii, corectarea deformării piciorului şi care facilitează reluarea activităţilor obişnuite. Artroplastia de genunchi poate fi denumită mai corect „refacerea suprafeţei” genunchiului deoarece doar suprafaţa oaselor este în realitate înlocuită. Artroplastia totală de genunchi implică patru etape de bază:
Pregătirea osului – suprafeţele deteriorate ale cartilajului articular de la capătul femurului şi tibiei sunt îndepărtate, împreună cu o mică parte din osul de dedesubt;
Aplicarea implantului (de metal) – cartilajul şi osul îndepărtate sunt înlocuite cu elemente de metal care recreează suprafaţa articulaţiei. Aceste elemente metalice de cele mai multe ori se cimentează în os;
Refacerea suprafeţei rotulei – suprafaţa articulara a rotulei este tăiată şi refăcută cu ajutorul unei componente din polietilenă. În funcţie de particularitatea cazului, suprafaţa rotulei poate sau nu fi refăcută;
Inserarea unui distanţier – un distanţier de polietilenă (plastic) este înserat între componentele metalice pentru a asigura o suprafaţă lina de alunecare;
Dacă genunchiul nu e afectat în totalitate de artroză, se poate folosi o proteză unicompartimentală de genunchi care înlocuieşte doar cartilajul articular uzat (artroplastia parţială de genunchi).
Artroscopia de genunchi – cu ajutorul a două incizii în genunchi şi o cameră video de mici dimensiuni, medicul ortoped explorează cavitatea articulara şi poate rezolva leziunile de menisc, defectele mici de cartilaj sau îndepărta bucăţi de cartilaj desprinse de pe suprafaţa articulara;
Osteotomia – implică reaxarea genunchiului şi refacerea axului biomecanic, atunci când genunchiul nu este afectat în totalitate de gonartroza.
În faza incipientă a gonartrozei, apare uzarea şi subţierea cartilajului articular şi, implicit, durerea. Este perioada propice pentru a interveni medical asupra acestei boli.
Odată cu avansarea bolii, oasele încep să se macine şi pierd contactul direct unul cu celălalt, în timpul mişcării genunchiului.
În fazele avansate ale bolii, cartilajul articular nu mai protejează oasele articulaţiei. cartilajul articular este atât de uzat încât nu mai acoperă şi nu mai protejează capetele osoase ale articulaţiei. Cartilajul articular se pierde, oasele sunt măcinate iar genunchiul îşi pierde alinierea fiziologică.
Pierderea cartilajului articular, măcinarea oaselor şi apariţia osteofitelor, strica structura articulaţiei şi fac în cele din urmă că oasele să îşi piardă alinierea fiziologică şi articulaţia se deformează. Din acest stadiu se instalează invaliditatea, iar persoana afectată trebuie să folosească dispozitivele ajutătoare la mers. Aici este momentul când doar tratamentul chirurgical poate elimina durerea şi corectă deformarea piciorului.
Tratamentele naturale pot stopa procesele degenerative la nivel articular, iar dacă gonartroza nu este foarte avansată, sunt posibile ameliorări ale acestei afecţiuni.
Cura cu turmeric (Curcuma longa) – Studiile de medicină experimentală făcute la Universitatea din Arizona au arătat un efect terapeutic extraordinar al acestei plante, în cazul afecţiunilor articulare degenerative.
Acest efect se datorează curcuminoidelor – o categorie de principii active din turmeric – care au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducând durerea, tumefacția şi redând parţial mobilitatea articulară.
Se ia câte 1 gram de pulbere de turmeric, de 4 ori pe zi, în cure de 60 de zile. Înainte de folosirea turmericului, se consultă cu atenţie contraindicaţiile acestuia.
Unguent cu hrean – În 50 de grame de unt topit la 40 de grade se adaugă 7 linguri de hrean ras fin. Se amestecă până ce se omogenizează, apoi se lasă la rece şi pentru macerat timp de o zi, după care se reîncălzeşte şi se strecoară. Se pune într-un recipient, păstrându-se la răcoare.
Cu acest unguent se unge zona dureroasă de 2 ori pe zi, timp îndelungat.
Cataplasmă de usturoi – Se curăță 1 căţel de usturoi, se dă pe răzătoarea fină, se împachetează într-o cârpă (prosop) umedă şi se aplică pe genunchiul dureros. Se lasă să acţioneze timp de 20 de minute. Are efect garantat în calmarea durerilor.
Cataplasmă cu galbene (Calendula officinalis) – Pulberea din flori de gălbenele se amestecă bine cu apă călduţă, până se formează o pastă. Se pune pe o bucată de pânză care se înfăşoară în jurul genunchiului, iar deasupra se aplică un material gros, de lână.
Se aplică vreme de 7-14 zile, în timpul puseelor de gonartroză, pentru reducerea simptomelor neplăcute.
Cataplasmă cu tătăneasă (Symphytum officinalis) – Se prepară din rădăcinile acestei plante (pulbere), după aceeaşi metodă ca la gălbenele. Are un efect incredibil: sub acţiunea principiilor acţine din tătăneasă, ţesuturile cartilaginoase din articulaţie, distruse de procesele degenerative, se refac treptat.
Se fac tratamente de 60 de zile, timp în care măcar o dată la 2 zile se face câte o aplicaţie, cu o durată de 4 ore.
„Continutul articolului este doar informativ si nu poate fi un substitut cu sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam să consultati un medic specialist.”










