Când o relație pare pe sfârșite, decizia logică este despărțirea. Atunci de ce alegem să nu punem capăt unei relații chiar dacă suntem nefericiți? Ce ne face să ne agățăm de ceva ce nu mai există?
Ai încercat tot ce se poate, dar nimic nu mai este și nici nu pare că va mai fi la fel. Chiar și așa, nu renunți.
De multe ori, ne vine greu să luăm decizia de a încheia oficial o relație care este deja aproape terminată. Este cu atât mai greu atunci când relația a fost de lungă durată, iar cei doi parteneri s-au iubit cu adevărat.
A spune adio și a merge mai departe este cea mai bună decizie. Însă uneori încercăm să ne convingem singuri că putem repara totul. În plus, ne „acomodăm” cu problemele care nu existau la începutul relației.
De multe ori, alegem să nu punem capăt unei relații fără viitor. Iată care sunt principalele motive!
Sunt situații în care ne dăm seama că ar trebui să încheiem o relație și să mergem mai departe. Însă această decizie nu este deloc ușoară. De ce nu punem capăt unei relații, dacă vedem clar că nu mai funcționează? Există mai multe motive.
Când vine vorba de relații deteriorate, mulți oameni nu fac diferența între nevoia de a-i pune capăt și dorința de a o repara.
Orice despărțire presupune o pierdere și, implicit, o suferință. Durerea este cauzată de conștientizarea necesității de a o lua pe un drum diferit. Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este cea de a asumare a unui risc. Ne-am creat de foarte mult timp o rutină și ne vine greu să ieșim din ea.
Uneori, continuăm o relație deteriorată din cauză stimei de sine scăzute. Mulți oameni gândesc în felul următor despre partenerul lor: „Nu-mi pasă că nu mă iubește. Eu îl iubesc și sunt sigur că se va îndrăgosti și el din nou de mine la un moment dat”.










