redactia
Rolul de bunic este unul foarte important în viața propriilor nepoți, chiar dacă de multe ori părinții nu își dau seama sau aleg să ignore acest lucru.
Atunci când bunicii locuiesc în apropiere, mulți dintre părinți apelează la aceștia în scop de babysitting. În funcție de programul lor, se întâmplă ca, o dată – de 2 ori pe săptămână, copilul să aibă nevoie de o persoană adultă care să-l supravegheze și, desigur, bunicii sunt cea mai la-ndemână opțiune în acest sens.
Desigur că asta gândesc părinții la nevoie… însă, pe măsură ce copilul crește, relația acestuia cu bunicii este prea controlată, în sensul că multora dintre părinți nu le place cum bunicii le tratează proprii copii: ba că le dau prea multe dulciuri, ori îi lasă prea mult la desene, ba că nu le respectă programul de somn, ba că îi răsfață prea mult și le fac toate poftele, ba că nu au autoritate în fața copiilor și lista poate continua.
Și de-aici până la a decide că prezența bunicilor în viața nepoților nu este prea favorabilă, nu mai este decât un pas.
Dar să fie lucrurile chiar așa? Să fie cazul să fim atât de drastici? Să acționăm cu atâta strictețe? Eu zic că nu! Bunicii chiar reprezintă o figură importantă în viața oricărui copil și orice puști are nevoie de un bunic în viața lui. Sau nu-mi spuneți că voi nu rememorați cu un zâmbet nostalgic în colțul gurii momentele petrecute cu bunicii?
Eu îmi amintesc cu multă bucurie cum bunicile mă întâmpinau de fiecare dată cu gogoși calde și pâine făcută-n casă sau cum m-au învățat jocul țintar (improvizat ca la țară cu boabe de fasole și porumb) sau cum îmi făceau masaj ori de câte ori le rugam asta și să nu mai spun cât de multe lucruri îmi povesteau despre copilăria și adolescența părinților.
Adoram asta! Simțeam că descopăr alte persoane mult mai apropiate de vârsta mea, de pasiunile și ideile mele. Pur și simplu aveam șansa să descopăr copiii din proprii mei părinți. A, și aventurile bunicilor din tinerețea lor erau absolut fabuloase. Sau poveștile din folclor pe care aceștia mi le spunea… Și să vă mai spun de leagănul construit în nucul din curte?! Toate sunt amintiri importante din propria-mi copilărie, iar lista poate continua la nesfârșit.
A, și nu uita că bunicii sunt persoanele pe care chiar tu i-ai avut drept model în viață. Ei ți-au insuflat principiile pe care azi tu le transmiți cu mândrie propriului copil.
Deci, din punctul meu de vedere, bunicii reprezintă întruchiparea ideală dintre trecut și prezent, oferindu-le nepoților un car de afecțiune și o bună parte din înțelepciunea lor. Așa că nu ar fi rău să vă gândiți de 2 ori înainte să refuzați copiilor șansa de a petrece cât mai mult timp cu proprii bunici.
Factori necesari în construirea unei relații strânse bunic-părinte
Dacă vă doriți ca proprii copii să dezvolte o relație strânsă cu bunicii, aveți în vedere următoarele aspecte:
Construirea unei relații emoționale de apropiere cu bunicii;
Contactul regulat al nepoților cu bunicilor; chiar și dacă sunt la distanță, puneți-i la curent cu tehnologia, vorbiți pe skype regulat, împărtășiți-le momentele importante din viața voastră și a nepoților lor;
Perceperea bunicilor de către nepoți ca o sursă de sprijin social.
O relație consolidată bunic-nepot crește gradul de siguranță și protecție al copilului și asigură copilului acces la moștenirea culturală și istoria propriei familii. De asemenea, bunicii se pot transforma în adevărați parteneri de joacă și explorare pentru copii, iar metodele lor considerate, poate, demodate constituie o bună sursă creativă pentru pitici.
Așadar, dragi părinți, nu ezitați să stimulați construirea unei legături emoționale strânse între bunici și copii, nu vă sfiiți să-i lăsați pe bunici să facă parte din viața și copilăria odraslelor voastre, întrucât beneficiile sunt incomensurabile.
