Cristiana
În lupta împotriva cancerului, timpul este un aliat esențial. Cu cât o formă de cancer este depistată mai devreme, cu atât șansele de tratament eficient și vindecare cresc considerabil. Din fericire, medicina modernă pune la dispoziția pacienților o serie de analize și teste de screening care pot identifica semne ale bolii chiar înainte de apariția simptomelor vizibile. Iată care sunt cele mai importante investigații care pot salva vieți.
1. Testul Papanicolau și testarea HPV – prevenția cancerului de col uterin
Pentru femei, una dintre cele mai accesibile și eficiente metode de depistare precoce a cancerului este testul Babeș-Papanicolau. Acesta poate identifica modificări celulare la nivelul colului uterin care, netratate, pot evolua în cancer. Testarea pentru virusul HPV, asociat cu majoritatea cazurilor de cancer cervical, este o completare importantă.
➡️ Când se recomandă: Începând cu vârsta de 21 de ani, la fiecare 3 ani pentru testul Papanicolau, iar testarea HPV de obicei după 30 de ani, o dată la 5 ani, dacă rezultatele sunt normale.
2. Mamografia – detectarea cancerului de sân
Mamografia este o radiografie a sânului care poate identifica noduli sau calcificări suspecte cu mult înainte ca acestea să poată fi simțite la palpare. Este una dintre cele mai importante arme în depistarea precoce a cancerului mamar.
➡️ Când se recomandă: Femeilor peste 40 de ani, anual sau o dată la doi ani, în funcție de istoricul familial și de recomandările medicului.
3. Testele de sânge – markeri tumorali specifici
Anumite forme de cancer pot fi detectate prin analize de sânge care măsoară concentrația unor proteine sau substanțe eliberate de celulele canceroase:
CA-125 – poate indica cancer ovarian (nu este specific 100%)
PSA (antigenul specific prostatic) – pentru cancerul de prostată
CEA (antigen carcinoembrionar) – pentru cancerele colorectale, dar și pentru plămân, sân sau pancreas
AFP (alfa-fetoproteina) – în cancerele de ficat și testicul
➡️ Când se recomandă: La persoane cu risc crescut sau în combinație cu alte teste, sub supravegherea unui medic specialist.
4. Colonoscopia și testul pentru sânge ocult în materii fecale – cancerul colorectal
Cancerul colorectal se numără printre cele mai frecvente tipuri de cancer, dar și cele mai tratabile dacă sunt depistate devreme. Testele pentru sânge ocult în scaun pot indica sângerări microscopice, iar colonoscopia poate vizualiza direct și îndepărta polipii precancerosi.
➡️ Când se recomandă: După vârsta de 50 de ani, sau mai devreme pentru cei cu antecedente familiale. Colonoscopia la 10 ani, iar testul de sânge ocult anual.
5. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT) și CT toracic – pentru cancer pulmonar
Cancerul pulmonar este adesea descoperit târziu, când simptomele – tusea persistentă, durerea toracică, scăderea în greutate – apar. Pentru fumători sau foști fumători, screeningul anual cu tomografie computerizată cu doză redusă poate salva vieți.
➡️ Când se recomandă: Persoanelor cu vârsta între 50 și 80 de ani, cu un istoric semnificativ de fumat.
6. Endoscopia digestivă superioară și ecografia abdominală – pentru cancerul gastric și hepatic
Deși nu sunt analize de rutină pentru toată populația, aceste investigații sunt recomandate în cazul simptomelor digestive persistente sau la pacienții cu risc crescut (infecție cu Helicobacter pylori, ciroză, hepatită B/C).
7. Testele genetice – pentru identificarea riscului ereditar
Pentru unele persoane, testele genetice (precum BRCA1 și BRCA2) pot oferi informații valoroase despre riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel de sân sau ovarian. Dacă se confirmă un risc crescut, pot fi recomandate măsuri preventive, inclusiv supraveghere intensivă sau intervenții profilactice.
Concluzie: Prevenția salvează vieți
Mulți oameni evită analizele de frică sau din convingerea că „dacă nu doare, nu e nimic grav”. Din păcate, multe forme de cancer sunt „tăcute” în fazele incipiente. Tocmai de aceea, controalele periodice, analizele de sânge și investigațiile imagistice nu trebuie neglijate. O simplă vizită la medic poate face diferența între un diagnostic precoce și unul tardiv, între o șansă la viață și un tratament mult mai dificil.
