Cristiana
Scott Hawkins avea doar 37 de ani când într-o clipă viaţa lui s-a transformat într-un coşmar. Scott a suferit un puternic accident vascular, în timp ce Danielle, soţia lui, era plecată cu treburi. Soţul său era acasă împreună cu copiii, când Danielle a primit un apel pe care nu-l va uita niciodată.
Era o zi de aprilie când Danielle se afla la un curs de perfecţionare într-o localitate învecinată, iar Scott rămăsese cu copiii la reşedinţa lor din Durand, Michigan. „Scott m-a sunat şi am observat că avea dificultăţi în articularea cuvintelor”, îşi aminteşte Danielle. „Mi-a mai spus că are o durere de cap puternică şi că ceva nu este în regulă.”
Atât Danielle, cât şi Scott, au apelat numărul de urgenţă, iar o echipă medicală a sosit rapid pentru a-l transporta pe Scott la spital. „Când echipajul medical l-a urcat pe Scott în ambulanţă, tensiunea arterială i-a crescut, provocându-i lichid în plămâni”, a spus Danielle.
„A fost foarte, foarte rău”, a adăugat Danielle înainte de a lua o pauză lungă, admiţând: „Uneori îmi este atât de greu să vorbesc despre asta”. Paramedicii au fost nevoiţi să-l intubeze pe Scott în ambulanţă.
Când bărbatul a ajuns la spital, doctorii au sfătuit-o pe Danielle să-i cheme pe ceilalţi membri ai familiei. I-au mai spus că sunt şanse destul de mari ca soţul ei să nu mai supravieţuiască până a doua zi. „Nivelul său de oxigen din sânge era de 60-70%. Mi-au spus că ar fi trebuit să fie peste 90%”, povesteşte Danielle.
Scott a suferit un anevrism cauzat de o malformaţie arterio-venoasă în apropierea creierului.
Anevrismul, pe care îl avea din naştere, i-a cauzat un accident vascular cerebral.
Când chirurgii au încercat să oprească hemoragia intracraniană, Scott a suferit în mod tragic un atac de cord în timpul procedurii, potrivit Health Beat. „Inima lui s-a oprit pentru câteva clipe”, a spus Danielle. „Lucru care i-a afectat şi mai mult nivelul de oxigen”.
La o săptămână după intervenţia chirurgicală, Scott era incapabil să răspundă sau să urmeze indicaţii. Doctorii era foarte sceptici şi i-au spus soţiei că nu se va mai trezi. Danielle a fost informată că soţul ei nu-şi va recăpăta cunoştinţa şi că nu va mai fi niciodată aşa cum îl ştia, cu alte cuvinte să nu mai spere că o va mai săruta sau că-i va mai spune vreodată că o iubeşte.
„Mi-au spus să-l las să plece”, mărturiseşte Danielle. Dar ea a refuzat să creadă în pronosticul lor devastator. În loc să tragă aparatele din priza şi să-şi i-a rămas bun, Danielle s-a aplecat să-l sărute pe soţul ei muribund.
Când şi-a lipit buzele de cele ale soţului său lipsit de viaţă, a simţit ceva la care nu s-ar fi aşteptat: Scott a reacţionat, sărutând-o la rândul său.
Poate că Danielle doar şi-a imaginat, recunoaşte ea. Dar acel mic semn a fost suficient pentru ca ea să creadă, suficient pentru a menţine aparatele conectate şi pentru a le schimba celor doi soţi viaţa pentru totdeauna. Privind înainte plină de speranţă, Danielle s-a luptat să-l ţină pe Scott conectat la aparate, hotărâtă să dovedească tuturor că soţul ei se va recupera.
După cinci săptămâni de recuperare pulmonară, Scott nu mai avea nevoie de nimic care să-l ajute să respire. “Este muzician, aşa că aş dori să-i aduc o chitară. Ar putea zdrăngăni coardele. Doctorii au spus că este doar un gest reflex. L-am rugat să schimbe notele şi el a făcut-o.”
Danielle ştia că dacă Scott ar încerca să vorbească cu ea, nu ar fi în stare să o facă din cauza traheotomiei sale, o incizie în trahee făcută pentru a-i uşura respiraţia.
Apoi fără să stea pe gânduri, Danielle i-a acoperit inciza creată în gâtul lui Scott – iar el a început să vorbească cu ea. „I-am acoperit traheea şi a început să vorbească cu mine”, a spus ea. „Primele lui cuvinte au fost ‘Te iubesc’, şi ‘Dă-mi medicamente pentru dureri’ Apoi, când medicii l-au întrebat, ‘La ce cânţi’, el a spus, ‘La un instrument.’”
Terapeuţii şi medicii au folosit terapia prin muzică, adesea în paralel cu şedinţele de recuperare a vorbirii, dar şi terapii ocupaţionale şi fizice, pentru a-l ajuta pe Scott să-şi recâştige mobilitatea şi coordonarea.
În cele din urmă, după 16 săptămâni extrem de dificile, Scott a revenit acasă – şi a făcut acest lucru pe propriile sale picioare.
Perseverenţa acestui cuplu este dovada că o legătură puternică poate depăşi chiar şi cele mai mari obstacole – iar intuiţia noastră poate fi mai exactă decât orice investigaţie medicală.
