Oda bucuriei este capodopera rămasă în urma poetului german Friedrich Schiller, chiar dacă de fapt aceasta a cunoscut succesul abia după ce Beethoven a pus muzica anume pe aceste versuri.
Acest fragment atât de cunoscut se poate auzi în a patra mișcare a simfoniei a 9-a. La rândul său, ea a fost concepută special pentru patru voci solo, pentru un cor și pentru o orchestră.
Simfonia a noua a rămas în istorie, până în zilele noastre, una dintre cele mai importante lucrări ale marelui Beethoven, dar și ca cea mai lungă bucată muzicală ce a fost scrisă vreodată.
Niște zeci de ani mai târziu această melodie va deveni, fără versuri, imnul oficial al Uniunii Europene. Pentru prima oară acesta a fost auzit în anul 1824.
Compozitorul și-a dorit foarte mult ca premiera acestei compoziții să aibă loc la Berlin, tocmai pentru că acesta era de părere că în Viena mai există încă amprentele compozitorilor italieni.
Despre cum a fost această premieră părerile au fost împărțite, în așa fel încât unii critici sau simpli spectator spunea că a fost un real succes, iar alții erau convinși că nimeni nu a acordat suficientă atenție premierei respective.
De asemenea foarte mulți critici încă mai comentează despre ceea ce numim, una dintre cele mai cunoscute compoziții din întreg repertoriul occidental.
Și totuși, inclusiv după sute de ani, această melodie se mai aude uneori cu diferite ocazii frumoase. Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, uneori, tuturor ni se face dor de măcar câteva acorduri de muzică clasică.
Cu toate acestea cel mai impresionant moment din ultimii ani cu implicarea acestei simfonii s-a întâmplat în micul oraș Sabadell, cel puțin aceasta este părerea oamenilor care au urmărit acele câteva minute.
Totul începe cu o muzică ușoară venită dintr-un bass și se termină cu peste o sută de muzicieni adunați într-o piață. Acele reacții au fost declanșate de cineva care a aruncat cu câțiva bani în fața unui bărbat bine îmbrăcat, cu un instrument muzical alături.
Cel mai probabil, după ce vei viziona acest video îți vei dori să cauți și mai multe filmulețe în care oameni drăguți încep să cânte sau să danseze.
De fapt, există foarte multe șanse ca să mergi prin orice oraș din lume, fie că este sau nu mai cunoscut, și să vezi măcar o persoană cu măcar un instrument muzical.
Se poate chiar să dai de oameni la care nu te-ai gândi că sunt interesați de o asemenea formă de artă.
Poate fi vorba despre femei, despre bărbați, despre adolescenți sau despre adulți în toată firea.
Așa cum este firesc, foarte mulți dintre ei nu o fac pentru bani ci doar pentru plăcerea de a cânta și de a încânta publicul.
Se poate ca alții să lupte pentru anumite cauze care îi interesează, dar doar foarte puțini sunt interesați cu adevărat de un venit din această sursă.
Acești oameni sunt în general bine primiți și doar în situații extreme aceștia se întâlnesc cu persoane neinteresate de acel moment special.










