redactia
Dacă masculii ar avea de ales între a fi transformați în femeie pentru tot restul vieţii sau a pierde o mână, s-ar vota unanim că e mai bine ciung – poţi bea bere cu o singură mână, ce naiba!
„Uneori aş vrea să mă fi născut femeie!”. Fraza asta nu a spus-o niciodată vreun mascul, dar nu cred că există femeie care să nu fi zis măcar o dată că ar fi preferat să se nască bărbat.
Dacă masculii ar avea de ales între a fi transformați în femeie pentru tot restul vieţii sau a pierde o mână, s-ar vota unanim că e mai bine ciung – poţi bea bere cu o singură mână, ce naiba! Motive sunt mii. Am să menţionez doar cinci, ca să nu ne întindem.
1. Femeile sunt fizic nesemnificative
Să ne imaginăm o femeie medie, cu corpul mic, slab, cu două pungi de grăsime în faţă care dor, cu fundul bombat pentru stocat energie și nu pentru fugit de pericole, cu mijlocul ridicol de subţire, pe care-l poţi pocni pe genunchi ca pe un snop de vreascuri.
Corpul ăsta nu prea e făcut pentru a supravieţui în situaţii de criză. Şi sunt şi mai mici de înălţime, din fericire pentru orice bărbat care cheleşte în creştet şi din păcate pentru orice femeie se duce la un concert şi are impresia că o să vadă ceva.
Şi să nu uităm şi clasicele handicapuri fizice feminine: nu pot vedea prin sticlă, nu se pot uita în sus şi le flopăie când aleargă. Desigur, există şi femei la fel de atletic capabile ca un bărbat. Dar nu vrea să le atingă nimeni, pentru că ori sunt grase, ori arată ca un bărbat.
2. Societatea împinge femeile să-şi facă din adunatul de pantofi şi poşete un scop în viaţă
Ca bărbat, ţi se lasă de înţeles de mic că scopul tău în viaţă e să ai succes. Să aduni bani, putere și proprietăţi. Să ieşi în evidenţă prin ce spui şi ce faci. Să faci lucruri relevante.
Ca femeie, societatea îţi spune că scopul tău principal în viaţă e să arăţi bine. Că trebuie să te împopoţonezi cu chestii inutile şi incomode, ca să fii plăcută estetic.
Te trezeşti cu vopsea pe unghii, seu de câine colorat pe bot, metale în lobii urechilor, catalige mici sub papuci, haine fără buzunare, dar un buzunar imens cu toartă care le ţine locul și îţi ocupă permanent o mână.
Te întrebi cum naiba ai ajuns să ai nevoie de toată suita asta de inutilităţi superficiale doar ca să nu te privească cu silă nişte masculi în haine comode şi utile, care tot ce au făcut înainte de a ieşi pe uşă a fost să se dea cu apă pe faţă.
În plus trebuie să munceşti toată viaţa pentru un corp cât mai frumos, ca apoi să-l vezi năruit de vârstă şi naşteri.
Îţi spune natura: „Fii atentă, treaba ta în viaţa asta e să arăţi cât mai bine, dar, oricât ai munci la asta şi oricât de bine ai reuşi să arăţi, cum ai trecut de 40 de ani, cum fiecare zi e o luptă pentru a încetini declinul inevitabil al aspectului tău”.
Pe când pe bărbați îi doare la bască. Sigur, ne întristează pusul de burtă, dar nu prea tare. Atât timp cât încă ni se scoală, totul e bine. Şi nici asta nu mai e o problemă de când cu pastilele albastre.
3. Femeile nu înţeleg spaţiul
Sunt multe chestii pe care femeile nu o să le înţeleagă niciodată: fracţiile, de ce un bărbat care are de ales între o femeie frumoasă şi una urâtă le-o trage la amândouă și cel mai important, spaţiul.
O femeie rar ştie clar în ce direcţie se mişcă şi cum se raportează direcţia aia la reperele pe care le cunoaşte. Orice stradă pe care nu a străbătut-o de o sută de ori e un mister şi un prilej de a se pierde mai rău ca Lizuca în Dumbrava minunată.
Să vă dau un exemplu clar. După cum observaţi din text, sunt un tip extrem de prietenos. Evident, mă vizitează o grămadă de lume. Când trebuie să explic unui tip unde stau, durează maxim 20 de secunde şi ajunge singur la uşă.
La tipe nu. Niciuna nu a ajuns de la sine. De obicei e nevoie de trei conversaţii telefonice din ce în ce mai detaliate, după care mă enervez şi mă duc să o pescuiesc din direcţia complet opusă ăleia în care i-am spus să meargă.
E foarte înfricoşător să treci prin viaţă ştiind că, oricând ai putea să te pierzi şi să nu-ţi mai găseşti niciodată casa, chiar şi atunci când te duci până la baie.
