Strabismul la copii: Cauze și metode de tratament

Sursa foto: Shutterstock

Strabismul (ochii încrucișați) este o afecțiune oculară frecventă în rândul copiilor. Aceasta apare atunci când ochii nu sunt aliniați corect și sunt îndreptați în direcții diferite (sunt deviați). În acest articol vorbim despre strabismul la copii, de la semnele sale distinctive, cauzele principale, până la metodele de diagnosticare și tratament. Vei afla cum se poate manifesta această afecțiune și cum poate influența dezvoltarea micuților.

Ce este strabismul?

În condiții normale, cei șase mușchi care controlează mișcarea ochilor lucrează împreună și îndreaptă ambii ochi în aceeași direcție. Un mușchi mișcă ochiul spre dreapta, un alt mușchi mișcă ochiul spre stânga. Ceilalți patru mușchi mișcă ochiul în sus, în jos și în unghi. Pentru a focaliza asupra unei singure imagini, toți cei șase mușchi oculari, de la fiecare ochi, trebuie să lucreze împreună.

În caz de strabism, acești mușchi nu mai pot controla mișcarea ochilor și nu pot menține alinierea oculară normală (poziția ochilor). În timp ce strabismul se întâlnește în principal în copilărie, există și adulți care se confruntă cu această afecțiune. Cel mai frecvent, accidentele vasculare cerebrale cauzează nealinierea oculară la adulți. O altă cauză a strabismului la adulți este traumatismul fizic. Dar strabismul la adulți se poate întâlni și în cazul persoanelor care nu au tratat adecvat strabismul în copilărie și ulterior boala s-a agravat.

Strabismul afectează vederea, deoarece ambii ochi trebuie să țintească împreună spre același punct pentru a vedea corect. Dacă ochii unei persoane sunt aliniați corect în copilărie, vederea ar trebui să se dezvolte bine. Dar dacă ochii nu sunt aliniați, se poate dezvolta o afecțiune numită ambliopie. Aceasta apare atunci când ochiul deviat are o vedere mai slabă. Este esențial ca strabismul să fie diagnosticat și tratat cât mai devreme posibil pentru a preveni problemele de vedere pe termen lung. Prin diagnosticarea timpurie, se poate preveni dezvoltarea ambliopiei, o afecțiune cunoscută și sub denumirea de „ochi leneș”. Aceasta poate duce la pierderea vederii dacă nu este tratată în timp.

Tipuri de strabism

Există mai multe forme de strabism la copii. Medicul denumește strabismul în funcție de direcția ochiului nealiniat, de frecvența cu care se întâmplă, dacă se întâmplă la un singur ochi sau dacă se petrece între ochiul stâng și cel drept. Așadar strabismul poate fi descris în aceste moduri:

• ochiul este îndreptat spre interior (esotropie);
• ochiul este îndreptat spre exterior (exotropie). Esotropia și exotropia sunt forme de strabism orizontal;
• ochiul este îndreptat în sus (hipertropie);
• ochiul este îndreptat în jos (hipotropie). Hipertropia și hipotropia sunt forme de strabism vertical;
• este constant sau intermitent (se întâmplă doar uneori). Un alt nume pentru strabismul intermitent este strabismul tranzitoriu;
• este unilateral (se manifestă întotdeauna la același ochi);
• este alternativ (se întâmplă uneori la un ochi și alteori la celălalt ochi).

Medicul oftalmolog ar putea, de asemenea, să clasifice strabismul în funcție de nervii care nu funcționează corect, cum ar fi paralizia oculomotorie, paralizia oblică superioară sau paralizia abducens (cauzele acestor tipuri particulare de strabism sunt al treilea, al patrulea și al șaselea nerv cranian).

Cauze principale ale strabismului la copii

Există mai multe motive pentru care ochii unui copil pot arăta în direcții diferite. Unul dintre cele mai frecvente motive este dacă copilul este miop sau hipermetropic. Dacă vederea unui copil este încețoșată din cauza miopiei sau hipermetropiei, este posibil ca ochii acestuia să facă eforturi pentru a vedea clar. Această încordare poate face ca ochii copilului să se încrucișeze sau să se depărteze. Atunci când acești copii poartă ochelari pentru a-și îmbunătăți vederea, se poate îmbunătăți și alinierea ochilor lor. Alte cauze ale strabismului includ:

• nașterea prematură;
• tulburări neurologice (legate de creier);
• sindromul Down;

La mulți copii, strabismul poate apărea fără o cauză evidentă.

Care sunt simptomele strabismului?

Simptomele strabismului includ:

• vedere dublă;
• închiderea sau acoperirea unui ochi atunci când copilul se uită la ceva din apropiere;
• înclinarea sau întoarcerea capului;
• dureri de cap;
• dificultăți de citire;
• oboseala ochilor;

Strabismul apare de obicei la sugari și la copiii mici, cel mai adesea până la vârsta de 3 ani. Este normal ca bebelușul să aibă, din când în când, ochii deviați. Până la vârsta de 3-4 luni, ochii bebelușului ar trebui să fie capabili să se concentreze asupra obiectelor mici și ar trebui să fie drepți și bine aliniați. Un bebeluș de 6 luni ar trebui să fie capabil să se concentreze asupra obiectelor atât de aproape, cât și de departe (1).

Este bine de știut că apariția bruscă a strabismului, în special cu vedere dublă, la un copil mai mare sau la un adult ar putea indica o tulburare neurologică mai gravă.

Ce este pseudostrabismus?

O afecțiune numită pseudostrabismus (fals strabism) face să pară că bebelușul are ochii deviați, când în realitate copilul nu are nimic. Acest lucru se poate întâmpla pentru că bebelușul are piele în plus care acoperă colțurile interioare ale ochilor sau pentru că puntea nazală este plată. Pe măsură ce fața bebelușului se dezvoltă, ochii nu vor mai părea deviați. Dacă ești de părere că bebelușul ar putea avea strabism, consultă medicul pentru un examen oftalmologic complet.

Metode de diagnosticare a strabismului la copii

Strabismul este o afecțiune comună la copii. Controlul optometric pentru copii este esențial pentru un tratament eficient, iar aceasta se poate realiza prin diverse metode:

• prima metodă de diagnosticare: constă în testarea vederii, aceasta este adesea primul pas în identificarea strabismului. Aceasta poate include diverse tehnici, cum ar fi testul Snellen, folosit pentru a măsura acuitatea vizuală. Testul de culori și testul de percepție a adâncimii pot fi, de asemenea, utilizate pentru a evalua vederea copilului.
• examinarea alinierii ochilor: medicul specialist examinează modul în care ochii copilului se mișcă și dacă aceștia sunt aliniați corect. Acest lucru poate implica utilizarea unor instrumente speciale, cum ar fi o lampă cu fanta sau un oftalmoscop.
• testul de acoperire: copilului i se acoperă un ochi și se observă cum reacționează celălalt. Dacă ochiul neacoperit se mișcă pentru a-și fixa privirea, acest lucru poate indica prezența strabismului.
• examinarea fundului de ochi: este o componentă esențială a diagnosticării strabismului. Aceasta implică utilizarea unui oftalmoscop pentru a examina retina și nervul optic.
• testul de refracție: este utilizat pentru a determina dacă copilul are nevoie de ochelari.

Cum se tratează strabismul la copii?

Sunt mai multe modalități de a trata strabismul la copii:

• ochelari de vedere: uneori, strabismul poate fi tratat cu ajutorul ochelarilor. Dacă vederea unui copil este încețoșată din cauza miopiei sau hipermetropiei, este posibil ca acesta să fie nevoit să facă eforturi pentru a vedea clar. Această încordare poate face ca ochii să se încrucișeze sau să se depărteze. Ochelarii pot corecta strabismul copiilor.
• plasture sau picături pentru ochi: uneori, un oftalmolog poate recomanda plasturele sau picăturile oculare pentru a întări ochiul mai slab al unui copil. Acest lucru poate face mai ușor pentru copil să își țină ochii drepți.
• intervenție chirurgicală: în unele cazuri severe de strabism poate fi necesară o intervenție chirurgicală a mușchilor oculari pentru a îndrepta ochii. Intervenția se face sub anestezie generală. După intervenția chirurgicală, majoritatea copiilor se pot întoarce la rutina zilnică în aproximativ 2 sau 3 zile. Ca în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există riscuri în cazul operației de strabism. Deși rare, acestea pot fi grave. Oftalmologul va discuta aceste riscuri și beneficiile intervenției chirurgicale. Operația de strabism este, de obicei, o modalitate sigură și eficientă de a trata deviația ochilor. Cu toate acestea, intervenția chirurgicală nu înlocuiește ochelarii, sau orice alte tratamente recomandă medicul (2).

Impactul strabismului asupra dezvoltării copilului

Strabismul nu este doar o problemă estetică, ci are un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor. În ceea ce privește dezvoltarea vizuală, strabismul poate duce la o afecțiune numită ambliopie sau ochi leneș. Acest fenomen se produce atunci când creierul preferă să ignore informațiile vizuale primite de la un ochi pentru a evita vederea dublă, ceea ce poate duce la scăderea vederii în ochiul respectiv.

Pe lângă impactul asupra sănătății vizuale, strabismul poate avea un efect semnificativ asupra dezvoltării emoționale și sociale a copilului. Copiii cu strabism pot deveni conștienți de aspectul lor diferit și pot suferi de probleme de stima de sine. În plus, aceștia pot fi ținta izolării sociale, ceea ce poate duce la anxietate sau depresie. Impactul strabismului se extinde și în sfera academică și cognitivă. Dificultățile de vedere asociate cu strabismul pot crea probleme în învățare, cum ar fi dificultăți de citire, concentrare sau înțelegere a conceptelor spațiale. Strabismul poate afecta și dezvoltarea motorie a copiilor. Aceștia pot întâmpina probleme cu percepția adâncimii și coordonarea, ceea ce poate duce la dificultăți în activitățile fizice, cum ar fi jocurile sportive sau mersul pe bicicletă (1).

În concluzie, strabismul nu afectează doar vederea, ci și alte aspecte esențiale ale dezvoltării copilului. Este esențial ca părinții să fie conștienți de aceste implicații și să caute asistență medicală specializată pentru a minimiza impactul pe termen lung al strabismului asupra dezvoltării copiilor.

Articolul a fost realizat în baza informațiilor preluate din:

(1) American Academy of Ophthalmology, „Strabismus in children”: https://www.aao.org/eye-health/diseases/strabismus-in-children

(2) Cleveland Clinic, „Strabiusmus (crossed eyes)”: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15065-strabismus-crossed-eyes