redactia
Intotdeauna am fost amabila,am incercat sa ma port cum vreau sa se poarte ceilalti cu mine, nu am zis nimic de rau despre nimeni si am incercat mereu sa ajut persoanele in nevoie…Si? Cu ce m-am ales?
N-am primit nimic,n-am vrut niciodata ceva imposibil,am cerut doar o mana de ajutor,un sfat,un gand frumos,simple cuvinte venite din inima,de fapt am vrut doar ca persoanele cu care m-am purtat frumos sa ma salute si sa nu se prefaca ca nu-mi aud cuvinte rostite din inima.N-am vrut niciodata sa atrag atentia asupra mea, am facut doar ceea ce am simtit.De ce exista atata ura in lume?
De ce exista atata invidie si suferinta? De ce nu primesc oamenii ceea ce merita de la viata? Nu sunt genul de persoana care sa-si planga existenta pe un site de socializare insa…societatea contemporana e bolnava.De ce trebuie sa ranesti o persoana care te-a ajutat? De ce trebuie sa vorbesti de rau pe cineva amabil?
Cred ca toata lumea a trait senzatia aceea ciudata cand ajuti pe cineva din tot sufletul tau(persoana aceea fiind considerata de restul persoanelor neimportanta) iar aceea persoana(dupa ce isi revine din agitatia contemporana) incepe sa te vada ca pe o fiinta sensibila,„moale” si incepe sa-si exerseze curajul pe tine, vorbindu-ti urat sau prefacandu-se ca nu te cunoaste.
