redactia
Tulburarea mixtă anxios-depresivă reprezintă un diagnostic pus pacienţilor cu o anxietate care nu poate fi atribuită niciuneia din celelalte tulburări anxioase. Pe lângă aceasta, pacienţii mai prezintă şi simptome depresive ale căror număr şi durată nu sunt suficiente pentru a pune diagnosticul de tulburare depresivă majoră sau tulburare distimică.
Tulburarea mixtă anxios-depresivă este un diagnostic de excludere. Astfel, simptomele pacientului au fost trecute prin toate criteriile de diagnostic ale tulburărilor anxioase şi depresive şi nu îndeplinesc toate condiţiile necesare punerii unui diagnostic. Din această cauză, numărul de cazuri ar trebui să fie destul de scăzut, ţinând cont că simptomele unei boli psihice trebuie să fie suficient de intense pentru a determina o slabă funcţionare a pacientului pe plan profesional sau social.
Cu toate acestea, diagnosticul de tulburare mixtă anxios-depresivă este destul de frecvent întâlnit, pe de o parte fiind preferat de medicii de pe alte specialităţi, care sunt familiarizaţi mai puţin cu psihiatria, iar pe de altă parte datorită implicaţiilor legale reduse.
Există posibilitatea ca un pacient, care prezintă dispoziţie depresivă şi anxietate în acelaşi timp, să fie catalogat cu uşurinţă ca având tulburare mixtă anxios-depresivă, fără a fi investigată cu atenţie îndeplinirea criteriilor de diagnostic pentru o altă boală.
Prezenţa unei depresii pe lângă o tulburare anxioasă, mai ales dacă aceasta este veche, nu este rară. Cele mai întâlnite situaţii sunt: tulburare anxioasă generalizată şi tulburare depresivă majoră, tulburare de panică şi tulburare depresivă majoră sau fobie socială şi tulburare distimică. Dispoziţia tristă, fără a face parte din tabloul unei boli depresive, însoţeşte frecvent diferitele tipuri de tulburări anxioase.
Criterii de diagnostic:
Manualul de diagnostic DSM IV nu prezintă tulbuarea mixtă anxios-depresivă ca pe o boală psihică. Definirea acesteia se face în ICD 10, un alt manual de diagnostic, criteriile de diagnostic având ca puncte de plecare coexistenţa simptomelor anxioase şi depresive şi absenţa altor boli psihice.
Din această cauză tulburarea mixtă anxios-depresivă a fost puţin cercetată, fiind considerată mai mult la limita dintre normal şi patologic.
Tratament:
Medicaţia folosită este cea antidepresivă, cea mai bună alegere par a fi inhibitorii recaptării serotoninei.
Cum simptomele bolii sunt de cele mai multe ori cel mult moderate, terapia cognitiv-comportamentală poate fi o variantă mai bună decât medicaţia antidepresivă, în condiţiile în care pacientul manifestă deschidere pentru o astfel de terapie.
