Cristiana
Glicemia arată cantitatea de glucoză prezentă în sânge și este una dintre analizele uzuale care pot oferi informații importante despre modul în care organismul gestionează zahărul.
O valoare crescută ocazional nu înseamnă automat diabet. Contează când a fost măsurată glicemia, dacă persoana a mâncat înainte și dacă rezultatul se repetă. Există însă anumite praguri pe care medicii le folosesc pentru identificarea prediabetului și diabetului.
Cât trebuie să fie glicemia normală dimineața, pe nemâncate?
Pentru glicemia plasmatică măsurată după cel puțin 8 ore fără aport caloric, valorile utilizate în mod obișnuit sunt:
- sub 100 mg/dL (5,6 mmol/L) – valoare normală;
- 100–125 mg/dL (5,6–6,9 mmol/L) – interval compatibil cu prediabetul;
- 126 mg/dL (7,0 mmol/L) sau mai mult – valoare aflată în intervalul de diagnostic pentru diabet.
Foarte important: la o persoană fără simptome evidente, un singur rezultat de 126 mg/dL sau mai mare nu stabilește, de regulă, singur diagnosticul. Este necesară confirmarea prin repetarea testului sau printr-un alt test recomandat de medic.
Dar glicemia după masă?
Valorile glicemiei cresc în mod natural după ce mâncăm. Din acest motiv, o măsurătoare făcută după masă nu trebuie interpretată după aceleași limite ca glicemia pe nemâncate.
Unul dintre testele folosite pentru diagnostic este testul oral de toleranță la glucoză, în care glicemia este măsurată la două ore după administrarea a 75 g de glucoză.
În acest caz:
- sub 140 mg/dL (7,8 mmol/L) – normal;
- 140–199 mg/dL (7,8–11,0 mmol/L) – toleranță alterată la glucoză, încadrată la prediabet;
- 200 mg/dL (11,1 mmol/L) sau mai mult – valoare aflată în intervalul de diabet.
Aceste praguri se referă la testul standardizat de toleranță la glucoză și nu trebuie confundate cu o măsurătoare făcută pur și simplu la două ore după o masă obișnuită.
Valoarea de 200 mg/dL trebuie luată în serios
Există și situația în care glicemia este măsurată aleatoriu, indiferent de momentul ultimei mese.
O glicemie plasmatică aleatorie de cel puțin 200 mg/dL (11,1 mmol/L), în prezența simptomelor clasice de hiperglicemie, poate susține diagnosticul de diabet.
Simptomele pot include:
- sete excesivă;
- urinări frecvente;
- scădere inexplicabilă în greutate;
- oboseală;
- vedere încețoșată;
- senzație accentuată de foame.
În lipsa simptomelor clare, medicul poate solicita teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului.
Hemoglobina glicată arată ce s-a întâmplat în ultimele luni
Glicemia este doar o „fotografie” a nivelului glucozei în momentul recoltării. Din acest motiv, medicii folosesc frecvent și hemoglobina glicată – HbA1c.
Aceasta reflectă aproximativ media glicemiei din ultimele două-trei luni.
În general:
- sub 5,7% – normal;
- 5,7–6,4% – prediabet;
- 6,5% sau mai mult – interval de diagnostic pentru diabet.
Și în acest caz, în absența unei hiperglicemii evidente sau a simptomelor clasice, diagnosticul trebuie confirmat conform recomandării medicului.
De la ce valoare începe, de fapt, „pericolul”?
Nu există o singură valoare universală de la care glicemia devine brusc periculoasă pentru toate persoanele.
O glicemie de 100–125 mg/dL pe nemâncate nu reprezintă, în mod obișnuit, o urgență medicală, dar este un semnal că reglarea glicemiei poate fi afectată și că există un risc crescut de apariție a diabetului de tip 2.
De la 126 mg/dL pe nemâncate, dacă rezultatul este confirmat corespunzător, intrăm în intervalul utilizat pentru diagnosticul diabetului.
Valorile mult mai mari, în special cele care depășesc repetat 200–250 mg/dL, necesită evaluare medicală, mai ales dacă sunt însoțite de simptome.
Când glicemia foarte mare devine o urgență
Hiperglicemia severă poate duce, în anumite situații, la complicații acute precum cetoacidoza diabetică sau starea hiperglicemică hiperosmolară.
Este necesară evaluare medicală urgentă atunci când glicemia foarte crescută este însoțită de simptome precum:
- greață și vărsături;
- dureri abdominale;
- respirație rapidă sau dificilă;
- deshidratare accentuată;
- somnolență neobișnuită;
- confuzie;
- respirație cu miros fructat;
- pierderea stării de conștiență.
Persoanele diagnosticate cu diabet trebuie să urmeze indicațiile primite de la medic privind valorile la care trebuie să verifice cetonele sau să solicite ajutor medical.
Nici glicemia prea mică nu trebuie ignorată
Problema nu este numai glicemia crescută. Hipoglicemia, definită în general printr-o glicemie sub 70 mg/dL (3,9 mmol/L), necesită atenție, în special la persoanele care folosesc insulină sau anumite medicamente pentru diabet.
Pot apărea tremurături, transpirații, palpitații, foame, amețeală, slăbiciune sau confuzie.
O glicemie foarte scăzută poate provoca convulsii sau pierderea stării de conștiență și reprezintă o urgență.
Nu interpreta glicemia după o singură măsurătoare
Glicemia poate fi influențată temporar de numeroși factori: alimentație, stres, o infecție, lipsa somnului, anumite medicamente sau chiar momentul în care a fost făcută analiza.
De aceea, un rezultat modificat nu trebuie ignorat, dar nici interpretat izolat.
Dacă glicemia pe nemâncate depășește în mod repetat 100 mg/dL, merită discutat cu medicul despre investigații suplimentare, precum repetarea glicemiei, HbA1c sau testul de toleranță la glucoză.
Cu cât prediabetul sau diabetul sunt descoperite mai devreme, cu atât există mai multe posibilități de a interveni pentru reducerea riscului de complicații.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Valorile-țintă pot fi diferite în cazul persoanelor deja diagnosticate cu diabet, al femeilor însărcinate, al copiilor sau al persoanelor cu anumite afecțiuni.
