O pacientă cu cancer de colon trage semnalul de alarmă. „O jumătate de an am avut acest simptom și l-am ignorat.” Cuvintele ei sunt simple, dar încărcate de durerea unei descoperiri tardive care i-a schimbat viața radical. Avea 46 de ani când a început să observe sânge în scaun, uneori discret, alteori mai evident. Nu a simțit durere, nu a avut crampe, nu a slăbit brusc, așa că și-a spus că e de la o fisură sau de la un episod de hemoroizi mai vechi. A trecut o lună, apoi două, apoi șase. A ignorat, a amânat, a pus pe seama stresului, a rușinii sau a timpului lipsă. Până când un consult de rutină a dezvăluit o tumoare care se dezvoltase lent, dar constant, în tăcere, de prea mult timp.
Povestea ei nu este un caz izolat, ci o realitate dureroasă pentru tot mai mulți oameni. Cancerul de colon este al doilea cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat atât la femei, cât și la bărbați, după cancerul pulmonar și cel de sân. Și totuși, rămâne unul dintre cele mai ușor de prevenit dacă este depistat devreme. Problema e că semnele timpurii sunt adesea ignorate, confundate cu alte afecțiuni benigne sau trecute sub tăcere din jenă. Sângele în scaun, modificările frecvenței tranzitului intestinal, balonarea persistentă, oboseala fără cauză clară sau pierderea inexplicabilă în greutate ar trebui să fie motive serioase de prezentare la medic, nu doar „niște neplăceri care trec de la sine”.
Pacienta povestește acum că a fost nevoie de o intervenție chirurgicală amplă, urmată de chimioterapie, și că recuperarea este un drum lung, cu incertitudini și frici. Dar mai mult decât orice, regretă întârzierea. Regretă că a fost nevoie de un diagnostic grav ca să își dea seama cât de important este să-ți asculți corpul. „Nu credeam că mie mi se poate întâmpla. Aveam o viață activă, mâncam destul de sănătos, nu aveam pe nimeni în familie cu așa ceva. Dar cancerul nu ține cont de nimic.”
Medicii subliniază tot mai des că screeningul pentru cancerul colorectal ar trebui început chiar înainte de 50 de ani, mai ales în cazul celor cu factori de risc – istoric familial, dietă bogată în carne roșie, sedentarism sau boli inflamatorii intestinale. Colonoscopia, testele de sânge ocult în scaun și alte investigații pot depista leziunile precanceroase sau cancerele în stadii incipiente, când șansele de vindecare sunt extrem de mari. Din păcate, în România, procentul celor care ajung la astfel de investigații este încă redus, iar educația medicală legată de cancerul de colon este, adesea, superficială sau inexistentă.
Această pacientă, între două ședințe de tratament, a început să vorbească deschis pe rețelele sociale despre ce i s-a întâmplat. Nu pentru a stârni compasiune, ci pentru a trezi conștiințe. „Dacă o singură persoană merge la un control doar pentru că a citit mărturia mea, atunci a meritat.” Cu o sinceritate dezarmantă, povestește despre rușinea care o făcea să evite subiectul, despre cum s-a obișnuit cu sângele în scaun până a ajuns să-l considere „normal”, despre cum fiecare amânare a fost o greșeală. Dar și despre curaj, speranță și dorința de a trăi, acum că înțelege cât de fragilă e sănătatea.
Prea mulți oameni ajung la diagnostic abia când simptomele nu mai pot fi ignorate. Prea mulți cred că „nu e nimic grav” sau că „nu au timp de analize”. Adevărul este că uneori o jumătate de an poate însemna diferența dintre un tratament simplu și o luptă pentru viață. Iar dacă o simplă vizită la medic poate preveni această luptă, atunci poate ar trebui să ne învingem rușinea, frica sau comoditatea. Corpul nostru știe să ne avertizeze. Rămâne doar să-l ascultăm la timp.
Dacă dorești, pot scrie și alte articole în aceeași formă, inspirate din mărturii reale sau construite pe baza unor teme medicale sensibile, cu accent pe prevenție și conștientizare.